Polemici

In acea zi, acum aflata la o mie de ani, am avut certitudinea ca ceva foarte important se va intampla.
In locul in care lucram atunci, o “intreprindere” de pe langa Lacul Morii(cred ca se chema I.C.I.M.) se afla “la munci” si un grup de militari. Nu stiu exact ce faceau, dar la un moment dat am vazut cum aruncau cat colo tarnacoapele din maini si s-au grupat, parca panicati, dupa care au parasit locul.
Am stiut ca ceva se intampla si impreuna cu doi colegi, Moro si Zenga(porecle) am plecat de la servici, direct catre Piata Unirii. Iesind de la Metrou m-am trezit in mijlocul nebuniei de dupa “mitingul” comandat de Ceausescu.
Si astfel, m-am trezit in mijlocul celor mai putin de 2% din populatia tarii, care aveau sa schimbe cursul istoriei(asta credeam atunci).
Pana dincolo de miezul noptii, cand plin de sange, cu nasul spart si ochii tumefiati(nu e cazul sa povestesc de ce, voi cei apropiati stiti ) am parasit piata Universitatii, mergand catre zona in care locuiam, am trait evenimentul vietii.

In 17 decembrie 1989, pe la orele 07:00 ale diminetii, mergeam cu metroul catre locul de munca. Santierul Bibliotecii Nationale, cea care doar in aceste zile, dupa 20 de ani pare ca se apropie de finalizare. Va amintiti vorba lui Nicu Ceausescu, “ce a facut tata, voi nu veti fi in stare sa dati cu var in douazeci de ani”? Nu am crezut niciodata ca va veni o zi in care sa constat adevarul acestor vorbe….

Iesind de la gura de metrou de la statia unirii, observam cu uimire si teama un mesaj, pe asfaltul din locul de unde Dambovita iese din nou la suprafata. Mesajul, spoit cu var sau vopsea alba, era unul expresiv pentru acele vremuri

“Jos Ceausescu”

Atunci am stiut ca ceea ce ascultam cu teama la (edit)Europa Libera, era chiar adevarat. Am stiut ca ce se auzea despre Timisoara era adevarat. Am mai stiut ca cineva avea curajul sa rosteasca acelele vorbe, ba mai mult decat atat, sa le scrie cu majuscule pe negrul unui asfalt necalcat inca de roti de masina.
Si tot atunci a inceput pentru mine, tumultul unor zile pe care nu le voi putea uita toata viata. Si sper eu ca nu le vom uita cu totii, si ca vom avea grija sa nu ne intoarcem curand la ceea ce atunci scuipam cu totii, cu obida.

Gata. M-am dumirit. Mirciulica nu este, asa cum rostea “oracolul psdist” acum multi ani. Nu, el nu are o problema cu inteligenta. El a pierdut competitia din cauza “flacarii violet”. Flacara care este(adica este violet, da?) a palit putin in noaptea alegerilor, dar nu a fost sa se stinga de tot, si… s-a aprins din nou… la naiba…

* Stiu ca nu pricepeti nimic. Cum nici eu nu pricep. Dar vad la Realitatea tv, cu un titlu cat casa “vraji si vrajeli politice” o emisiune din care imi dau seama ca Mama Omida e nimic, fata de politicienii nostri…

Update:
Tot acum mai aflu alte doua perle. Anume ca:
- Adrian Nastase, a pierdut in 2004, nu din cauza Traianului ci din cauza MISA.(De ce puii mei ma mai minunez cum, ne-a guvernat 5 ani…)
- Oprescu, a folosit ca logo(zic bine?) o stea cu sapte colturi. Adica 7 Chakra, zice el. Pentru care s-a procopsit cu 3 procente. Care va sa zica… 7 chakre = 3%. Deci, intrebarea zilei; cate chakre trebuia sa foloseasca dom’ Doctor ca sa scoata 51%?

Hai, va las ca a inceput una sluta si cu nasu’ mare sa ma alerge de zor prin casa, calare pe o matura cu coada…

Update 2:

De aici pleaca toata nebunia. Lui Hrebe nu i-a iesit pasenta, fir-ar el sa fie de violet purtat de Basescu…

Eu nu inteleg un lucru… Crin Antonescu(”sa-l manance mamaie de floricica” ar spune Bunica mea, Dumnezeu sa o ierte…) chiar spera ca asezandu-se la masa de poker cu Basescu, ar avea vreo sansa sa castige un pot, jucand la cacialma?
Adica el e cu pantalonii in vine, dar striga sus si tare ca exclude o colaborare cu PD-L(decat doar daca, bineinteles ar fi el numit premier)?

Chiar nu isi da seama ca in timp ce el se bate cu caramida in piept, PD-L racoleaza de zor “voturi” de pe unde apuca si ca deja nu mai este nevoie de o alianta cu PNL? Chiar nu isi da seama ca e atat de “usor de citit” disperarea tuturor de a ajunge la guvernare? Inclusiv a lui?

Deci sa recapitulam:

day 1: PNL exclude cu hotarare orice participare la guvernare alaturi de PD-L;
day 2: PNL exclude cu hotarare orice participare la guvernare alaturi de PD-L, intr-un guvern marioneta;
day 3: Eu Crin Antonescu, nu sunt interesat de pozitia de Premier;
day 4: PNL exclude cu hotarare orice participare la guvernare alaturi de PD-L, intr-un guvern in care premierul nu ar fi numit de PNL;
day 5: PNL exclude cu hotarare orice participare la guvernare alaturi de PD-L, alaturi de ministri “compromisi politic”;

day “t”: Noi PNL, va oferim tot ce doriti, numai sa ne aruncati si noua cateva posturi de ministri, secretari de stat, ceva… Pentru asta suntem dispusi sa pupam cat doriti fundul prezidential, ca de… accesul la ciolan se dovedeste totusi dificil…

Ce valoare dati voi lui “t”? Eu unul dau maxim 30. Doar ca raspunsul primit va fi ceva in genul: “Ne pare rau dragilor, dar intre timp ne descurcam singuri. Noi singuri si voi ceva mai putini decat acum cateva saptamani…”

Inca mai lucrez, dar trag cu o jumatate de ureche si un sfert de ochi catre o reluare de la Realitatea…
In timp ce Miron Mitrea, din pozitia unui razvratit, il trateaza(prin telefon) cu sictir pe Marean “care este”, aceste il ameninta:

- Domnu’ Mitrea, daca nu recunoasteti va demonstrez eu, ca am o caseta cu vocea Dumneavoastra.

Bine… Marean mai zice si altele… de exemplu, “Mitrea e omu’ lu’ Basescu” sau “Lamurim zilele viitoare, nu pot discuta acum prin telefon ca Dl. Mitrea ma acapareaza cu vocea lui”

Lasand la o parte toate celelaltre perle… Ce zicea Basescu zilele trecute? Aud? cumva “ei se filmeaza unii pe altii si apoi se toarna?”

Prin august, dupa mai multe incercari de-a lungul anilor, reuseam sa formez un grup din oameni apropiati(membri ai familiei) pentru o “iesire” de o saptamana, la pescuit in delta.
Cum i-am convins? De ani de zile, In 80% din timpul petrecut impreuna, cel dedicat “povestilor la gura sobei”, subiectul central era pescuitul, iar personajul la fel de cetral, subsemnatul… Nu stiu daca sunt un bun povestitor si acesta ar fi motivul, cert este ca, cu doar 2 exceptii bine motivate, toti au fost convinsi si am purces la drum.
Asadar, impreuna cu toata familia(”in par”, cum s-ar zice) in una din zilele de pe la sfarsitul lunii august, la orele dupaamiezii intindeam de zor corturile pe bratul Sfantul Gheorghe(undeva pe la liniile de inalta din Murighiol, pentru cunoscatori…)

Iar dupa numai 4 zile “de chin” pentru unii din ei, strangeam cu si mai mare zor, corturile pentru “intorsul acasa”

Rezultatul? Zero “peste pescuit”(da, draga Lupe, zero. platicutele alea de scapau prin ochiurile de la juvelnic nu se pun…) si, cel mai probabil aceasta fiind si cauza, majoritatea se intorceau acasa mai stresati de cat au plecat. Si asta dupa 4 zile in care doar ca nu ne-am luat la bataie pe coclauri de nervi…

Ei, si de atunci ma tot mustra constiinta ca am insistat aiurea sa duc niste oameni in salbaticie, crezand ca daca mie imi face placere le-ar face si lor…

Si nu am scapat de mustrarile constiintei pana azi, cand am dat peste inregistrarile acestea. Si mi-a venit inima la loc.

- Dragii mei… Hai recunosteti, nu a fost parfum ce ati trait voi in acele zile? Mai traiam eu azi daca voi ati fi trait(joc de cuvinte, da?) macar una din aceste faze?

Am descoperit zilele acestea ca, in politica, “onorabilitatea” este obligatorie numai atunci cand castigi. Si numai atunci cand ii amintesti de aceasta, adversarului tau. Celui pe care il consideri perdant.
Cand insa, dimineata, te trezesti ca de fapt ai dansat degeaba… lucrurile se schimba… uitam de “onorabilitate”…

Cu sinceritate, parca imi este mila de el. Mai ales cand imi amintesc cum, aseara, dansa pe varfurile picioarelor de bucurie…
Dar vazand statusul acesta pe messengerul de la yahoo, nu m-am putut abtine si am “bufnit” intr-un ras sanatos…

“Jos palaria” pentru tine Ioane(a se citi Ion Iliescu), nimeni nu o putea spune mai bine decat tine. Poate singurul lucru bun, pe care l-ai facut si tu in ultiii 20 de ani…