Dupa dezamagirea meciului Romania - Franta, cand nici una din echipe nu s-a ridicat la nivelul unui campionat european, partida de azi mi-a injectat ceva adrenalina in venele mele de “microbist de weekend…”
Am trait alaturi de tricolori minutul de fericire, minutul 55-56 cand golul lui mutu a reaprins sperantele romanilor. Pacat ca bucuria a tinut doar un minut… 
Marturisesc ca mi-am dorit din tot sufletul o victorie, probabil si din dorinta ascunsa de a demonstra ca romanii nu sunt mai prejos…
Dar nu a fost sa fie…
La penalty-ul executat de Mutu, toata “cobea” din mine racnea “va rata, va rata!…” chiar daca speram cu inima cat un purice intr-o minune.
Parca stiam ca norocul pe care l-am avut prin nevalidarea golului dat de italieni, pe motiv de offside trebuie platit…
Una peste alta, azi am vazut o echipa a Romaniei demna de Europene. O echipa ce a jucat un joc frumos. O echipa care nu a fost cu nimic mai prejos de echipa campioana.
Si nu in ultimul rand felicitari suporterilor romani. Pe acel stadion azi s-a vorbit limba romana.
Bravo Romania! si tineti-o tot asa…
Romania-Italia 1:1
